Malaezu.ro

Am văzut The Disaster Artist, povestea unuia dintre cele mai proaste filme făcute vreodată

Acum vreo 20 de ani un băiat despre care nu se știau și încă nu se știu prea multe s-a decis să urmeze visul american și să rupă norma la Hollywood. Ceea ce, într-un fel sau altul, ne dorim cu toții; nu neapărat să rupem norma la Hollywood, dar să ne prindem strâns de un ideal și să facem tot ce ne stă în putință pentru a-l atinge. Și de multe ori în viața asta vei auzi povești de succes ale unor oameni care n-aveau nimic altceva decât un vis și au reușit să-l împlinească după multă muncă.

The Room nu-i din filmul ăla; The Room e o producție lansată în cinematografele din Statele Unite în 2003 care a intrat în istorie drept unul dintre cele mai proaste filme făcute vreodată. „The greatest bad movie ever made” i-au zis. Pentru că sunt filme proaste la care nu te poți uita și sunt filme penibil de proaste la care nu înțelegi de ce continui să te uiți. Așa e și The Room și tot ce ai de făcut pentru a înțelege asta e să urmărești trailerul.

Filmul a fost scris, produs și regizat de un anume Tommy Wiseau, care și-a oferit de altfel și rolul de protagonist. Practic, după ce Tommy a fost ignorat sau luat în derâdere de toate agențiile și la toate audițiile la care a participat s-a gândit, conform zicalei „dacă tu nu mă vrei, eu te vreau” că cea mai bună idee e să-și facă propriul film. Asta prin ’99 așa. A scris la scenariu vreo doi ani, iar în 2001 s-a apucat să-l filmeze.

Tipul a scris unul dintre cele mai simpliste scenarii pe care le-ar putea gândi cineva vreodată, despre un bărbat care are totul, e realizat, are o parteneră de viață mișto, doar că într-o zi asta se decide să-l înșele cu cel mai bun prieten al lui. Ce face din The Room o producție inedită în peisajul ăsta e interpretarea exagerat de dramatică a lui Wiseau, care pune atât de multă pasiune în ceea ce el consideră a fi drama vieții lui încât transformă totul într-o comedie greu de suportat.

A făcut totul împreună cu cel mai bun prieten al lui, Greg Sestero, care ulterior a scris și o carte despre toată experiența asta, numită „The Disaster Artist: My Life Inside The Room, the Greatest Bad Movie Ever Made„. Iar după cartea asta James Franco a făcut și un film numit The Disaster Artist, care rulează acum în cinematografe și a primit și niște premii pe la Globurile de Aur anul ăsta, gen cel mai bun film de comedie și cel mai bun actor într-un rol principal de comedie pentru același Franco.

Filmul e fix despre Tommy Wiseau și despre cum a plecat el la drum cu proiectul ăsta super nebun. E o comedie bună, dar mie mi se pare că-i o dramă și mai bună. Că vorbește despre un om care și-a pus toată pasiunea într-un proiect destinat eșecului. Și e oarecum trist când vezi că un om care-și dorește să realizeze un lucru nu se pricepe de fapt la lucrul ăla.

E ușor când vezi o poveste despre un titan ca Steve Jobs căruia i se închid uși în nas, că știi că într-un final le arată el tuturor cine e șeful. Dar atunci când vezi că un om luptă pentru un vis pe care nu va reuși niciodată să-l atingă povestea se cam schimbă puțin. Și cred că fix ăsta e farmecul filmului; și motivul pentru care eu îți super recomand să-l vezi. O să empatizezi bine de tot cu Tommy până la final.

Tagged in:,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *