Poate unul dintre cele mai așteptate filme ale anului, în special de publicul geek, Spider-Man: Across the Spider-Verse se ridică la nivelul primei părți și oferă o dimensiune mult mai matură și emoțională poveștii lui Miles Morales. În fond, continuarea succesului din 2018, atunci când Into the Spider-Verse a fost inclusiv premiat cu un Oscar pentru cea mai bună animație a anului nu avea cum să fie altfel decât o reușită și, poate, un nou candidat pentru o statuetă la Oscarurile de anul viitor.

Popularitatea lui Miles Morales a crescut semnificativ în ultimii ani, fiind poate singurul erou alternativ creat de Marvel odată cu universul Ultimate care s-a adaptat și a fost acceptat de publicul larg. Personajul său a devenit o emblemă a ceea ce înseamnă cultura pop modernă, astfel că Nike – prin gama Air Jordan – a lansat nu unul, ci două modele de sneakers dedicate lui Spider-Man, atât odată cu premiera primului film, cât și acum, înainte de debutul părții secunde. Modelul intitulat Air Jordan 1: Next Chapter a fost sold out pe site-ul Nike în 30 de minute de la lansare.

Across the Spider-Verse este un carousel de cameos și easter eggs pentru toți fanii personajului, indiferent de era sau mediul din care vin: de la desenele animate la benzile desenate, de la cultura indiană la cea japoneză, de la filme la jocurile pe PlayStation, orice legătură ai avea cu universul lui Spider-Man filmul ăsta îți va oferi satisfacția de care ai nevoie pentru că, dintr-un motiv greu de explicat, oameni maturi fiind, încă ne mai plac personajele astea care se cațără pe pereți și trag cu pânză din încheieturi.

Dacă Into the Spider-Verse a fost o introducere în lumea Păianjenului, continuarea sa este o explorare a identității protagoniștilor, aducând în centrul atenției tema destinului și a recurenței. Ideea unor momente cheie prestabilite este adesea discutată în cadrul benzilor desenate, acolo unde conceptul de canon (eveniment unilateral acceptat ca fiind parte a unei povești principale) este sursa evenimentelor de care se bucură cititorii.

Canonul este practic linia principală a narațiunii. Treaba asta s-a transpus și în cinematografie în ultimii ani, acolo unde Marvel Cinematic Universe și-a setat propriul canon și a făcut ca alte producții Marvel (precum serialele produse de Netflix) să se afle în afara acelei continuități. De aceea am putut spune, odată cu aparițiile lui Tobey Maguire și Andrew Garfield în No Way Home, că filmele Spider-Man în care aceștia sunt protagoniști fac parte acum din canonul MCU.

În fine, conceptul a mai fost prezentat sub o formă sau alta și prin seria Loki, prin introducerea variantelor și a deviațiilor la care au fost supuse planurile temporale care s-au distanțat de linia de bază și au devenit anomalii. Știu că poate suna destul de complicat, dar nu e.

Gândește-te că Spider-Man devine erou nu atunci când e mușcat de un păianjen radioactiv, ci atunci când asistă la moartea unchiului Ben. Orice deviere de la acest moment cheie – într-o lume în care unchiul Ben ar supraviețui – ar duce implicit la dispariția eroului Spider-Man. Cam despre asta e vorba și în povestea lui Miles Morales, acolo unde protagonistul este nevoit să se confrunte cu destinul unui erou singur.

Cu toate astea, din punctul meu de vedere adevăratul protagonist al filmului este Gwen Stacy, personajul care pentru mine are cea mai bună progresie și este scris cel mai bine aici, fără a diminua din meritele lui Miles Morales. Alături de Gwen, Across the Spider-Verse îi aduce în prim plan și pe Spider-Punk (un anarhist nihilist), Miguel O’Hara (Spider-Man 2099), Jessica Drew (Spider-Woman) și Pavitr Prabhakar (un Spider-Man indian). Însă pe lângă aceștia filmul are confirmate 280 de variante diferite de Spider-Man care-și vor face apariția și pe care n-aș vrea să ți le numesc acum.

Din punct de vedere al antagonistului, Across the Spider-Verse ni-l oferă pe Spot, un villain de categoria B (spre C), destul de puțin cunoscut publicului mainstream. Având în vedere multitudinea de filme Spider-Man și toate personajele negative care și-au făcut deja debutul pe marele ecran în ultimii 20 de ani e cumva logic ca animația asta să-și îndrepte atenția și către un nume mai puțin sonor. În fond, există deja antecedente oferite de James Gunn atât prin Suicide Squad, cât și Guardians of the Galaxy, acolo unde a adus în centrul atenției personaje care nu erau neapărat foarte populare în rândul cititorilor de benzi desenate. Cu toate astea îți garantez că rolul lui Spot este foarte bine definit și origin story-ul său se întrepătrunde cursiv cu principalul fir narativ al filmului.

Am văzut Across the Spider-Verse pe ecranul IMAX de la Cinema City, e pur și simplu altceva. Știi deja la ce să te aștepți din punct de vedere al calității animației și al efectelor vizuale, e aceeași direcție ca la primul film, eu oricum nu am mai văzut ceva similar la vreo altă producție. Pentru oricine a răsfoit măcar o dată în viață o revistă de benzi desenate, modul în care e prezentat vizual filmul ăsta este incredibil de satisfăcător. A, și e top pe partea de coloană sonoră; nu doar muzica propriu-zisă, ci și modul în care se suprapune ea peste anumite momente cheie oferă o altă dimensiune secvențelor respective, te face să le resimți mult mai puternic.

Are două ore și 20 de minute pe care nu le vei simți, plus că setează fundația pentru ceea ce va fi a treia parte a trilogiei, Spider-Man: Beyond the Spider-Verse, care e anunțată pentru 2024, deci nu peste 5 ani, ceea ce nu poate decât să mă bucure.