Nu ştiam la ce să mă aştept atunci când în sala de cinema s-au stins luminile şi a început reclama aia la Cinemagia pe care toată lumea o ştie şi de care toată lumea e sătulă. Urma să ruleze Kill the Messenger, un film care avea un trailer interesant, o melodie semnată Kid Cudi care-l făcea să pară şi mai interesant şi pe Jeremy Renner drept protagonist. L-am lăsat apoi să mă consume, fără să îi caut plusuri ori minusuri iar momentul în care filmul a luat sfârşit şi am văzut care era de fapt concluzia mi-a fost suficient să-mi dau seama cât de mult mi-a plăcut de fapt fiecare secvenţă.

Puţină istorie, destulă politică, o bucată de presă ce ştie să-şi facă foarte bine treaba, dar şi o bucată ce ştie să facă excelent treburile altora, plus o poveste bazată pe un fapt cât se poate de real; aşa aş rezuma în doar câteva idei povestea din spatele filmului lui Michael Cuesta. Cu o acţiune amplasată în anii ’90, filmul prezintă povestea reală a jurnalistului Gary Webb (Jeremy Renner), un bărbat onest, un familist şi un om de presă care are la baza filosofiei sale de viaţă faptul că adevărul este cel mai de preţ bun.

Angajat al unui ziar local, Webb se trezeşte în mijlocul unei conspiraţii naţionale ce depăşeşte cu mult importanţa micilor subiecte de presă abordate până acum. În momentul în care Webb descoperă implicarea CIA în traficul de droguri din ghettourile americane şi folosirea profitului pentru a finanţa trupele rebele din Nicaragua, jurnalistul este decis să meargă până la capăt pentru a arăta lumii şi a le dovedi tuturor substraturile unei ilegalităţi monstruase.

Aruncându-se într-o poveste ce implică siguranţa naţională, Gary Webb se vede în acelaşi timp eroul unor cetăţeni înşelaţi de clasa politică dar şi victima unei campanii extrem de agresive de discreditare din partea CIA. Privind filmul observăm treptat cum ordinele politice acaparează viaţa fiecăruia dintre noi atunci când ea ajunge să însemne ceva. Nu doar munca lui Webb este pusă în pericol de dovezile pe care acesta le expune ci şi familia sa. Dincolo de jocurile de culise care se fac între Agenţia Centrală de Informaţii, trupele Contras din America Centrală şi clasa politică ce le sprijină, descoperim cum şi o parte semnificativă a presei ajută la desconsiderarea poveştilor expuse de Webb.

Am apreciat la personajul lui Renner convingerile sale şi tăria de caracter de care a dat dovadă pe parcursul poveştii pentru a-şi demonstra în repetate rânduri atât onestitatea cât şi veridicitatea articolelor sale. Am condamnat modul în care unele personaje din film înţeleg ideea de presă dar şi implicarea mai mult decât evidentă a politicului, care ajunge să manipuleze adevărul dupa propriile interese. De asemenea cei ce mă cunosc ştiu că personal voi aprecia de fiecare dată o poveste bună înaintea unei acţiuni alerte. Eliminaţi mesagerul nu are o acţiune desfăşurată pe fast-forward şi nici nu trebuia să aibă; are o poveste foarte bine conturată, explicată treptat, punct cu punct, detaliu cu detaliu pentru ca la finalul celor 112 minute să ai parte de exact reacţia pe care am avut-o eu şi pe care am precizat-o încă din primul paragraf.

Îmi invit toţi colegii de la FJSC (dar nu numai) să-şi piardă două ore weekendul acesta şi să meargă la cinema pentru a vedea filmul; veţi înţelege foarte multe. Adus în România de Ro Image debutează pe marile ecrane vineri, 17 octombrie. Eu l-am văzut deja în Cinema City Sun Plaza şi mi-a plăcut foarte mult. Vă las şi trailerul mai jos, că şi ăsta mi-a plăcut!