În fiecare an îmi distrug o noapte din viață pentru a sta treaz și a mă uita la Premiile Oscar. Și pentru că eu și karma avem o relație foarte apropiată, în fiecare an fix în ziua imediat următoare se întâmplă să am ceva întâlnire super importantă la ora 8, ca să nu pot să dorm și să fiu rupt de somn.

În fine, lăsăm asta. N-o să mai repet platitudini despre evenimentul ăsta, le găsești în articolul de anul trecut, dacă-ți pasă chiar așa de tare. Altfel, să știi că pe contul meu de Instagram există o listă de stories numită OSCARS 2020 unde am pus, alături de câștigători, evident, principalele momente ale evenimentului ăsta. Dacă nu, găsești câștigătorii principalelor categorii mai jos, iar lista completă aici.

Cel mai bun film: Parasite
Cel mai bun regizor: Bong Joon Ho (Parasite)
Cel mai bun actor într-un rol principal: Joaquin Phoenix (Joker)
Cea mai bună actriță într-un rol principal: Renée Zellweger (Judy)
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Brad Pitt (Once Upon a Time in Hollywood)
Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Laura Dern (Marriage Story)
Cel mai bun scenariu original: Parasite
Cel mai bun scenariu adaptat: Jojo Rabbit
Cel mai bun film de animație: Toy Story 4
Cel mai bun film documentar: American Factory
Cel mai bun film internațional: Parasite
Cea mai bună melodie originală: “(I’m Gonna) Love Me Again” (Rocketman)

Acum, dincolo de partea asta, reiau o idee pe care am spus-o și anul trecut. Din dorința de a se concentra exclusiv pe filme, prin eliminarea unei gazde Oscarurile au pierdut fix componenta aia care atrăgea atenția și publicului „neutru”, oamenii ăia care nu țin neapărat să afle câștigătorii, că-i pot căuta pe Google de dimineață. De-aia evenimentul ăsta merge din rău în mai rău.

Dar probabil te întrebi cu ce au fost înlocuite minutele alea de discurs. În principiu cu la fel de multe reclame ca pe PRO TV și la fel de multe momente muzicale ca la Grammy-uri.

Parcă anul ăsta momentele introductive ce preced fiecare decernare de premiu au fost și mai cringe ca anul trecut, ceea ce e într-adevăr o performanță. Autoironiile și inside joke-urile făcute de elita Hollywoodului pentru elita Hollywoodului nu sunt suficiente pentru a servi pe post de entertainment. E ca și cum aș face eu o glumă super amuzantă în fața blocului, ar râde toată lumea și apoi aș prezenta-o la Românii au Talent, unde n-o înțelege și nu-i pasă nimănui de ea.

Shia LaBeouf a urcat pe scenăcu Zack Gottsagen, un tânăr actor ce suferă de Sindromul Down și totodată colegul lui Shia în producția Peanut Butter Falcon. Frumos, s-a aplaudat la aterizare. Apoi oamenii pe Twitter au început să-l atace pe Shia că n-a avut răbdare cu Zack care, din motive evidente, vorbea mai rar. Bravo, internet.

Billie Eilish a devenit și ea virală pentru o reacție la un moment ce s-a vrut comic (sau artisitc, n-am înțeles) interpretat de Maya Rudolph și Kristen Wiig. Da, Billie, ăștia suntem noi toți uitându-ne la Premiile Oscar, e ok.

Dar cea mai amuzantă parte a fost în cea în care a apărut pe scenă Eminem și a băgat material greu cu Lose Yourself, într-un moment ce nu era anunțat în programul oficial. Efectiv au fost Premiile Gopo all over again, felicitări, români, suntem influenceri! Absolut toată sala a fost șocată și nu înțelegea de ce se bagă rap la un eveniment de elitiști. Citește mai multe aici.

Revenind la premii, 1917 și Ford v Ferrari și-au împărțit aproape toate categoriile tehnice, Parasite a fost desemnat cel mai bun film internațional cu aceleași emoții pe care le-a avut și Roma anul trecut, iar Klaus a pierdut statueta pentru cea mai bună animație în fața Toy Story 4; sad reacts only.

Altfel nicio surpriză majoră dacă verificai cotele la pariuri înainte de ceremonie și nu aveai așteptări fanteziste, cum am avut eu cu Scarlett Johansson pentru rolul secundar din Jojo Rabbit.

Cel mai fericit sunt pentru Parasite. Nu mă înțelege greșit, 1917 e o capodoperă cinematografică, dar eu cred că Parasite e un produs unic în amestecul ăsta de filme de Hollywood. Și e bine că s-a făcut remarcat în felul ăsta. Și, mă rog, o să se vorbească puțin zilele astea despre cum s-a dus titlul de cel mai bun film al anului în Coreea de Sud; dar asta e altă discuție.