O să încep articolul ăsta cu o remarcă. DC Comics a reușit contraperformanța de a scoate niște filme atât de proaste în trecut, încât lumea îi consideră indiferent ce s-ar întâmpla „clona nereușită a lui Marvel.” Da, Justice League, da Batman v Superman, la voi mă refer. Și reciproca e valabilă, Marvel a băgat în cinema niște filme atât de mișto încât publicul trece cu vederea faptul că, de fapt, Ant-Man nu-i chiar cel mai ascuțit creion din penar.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Voiam doar să punctez faptul că DC se redresează, Wonder Woman și Aquaman au fost două filme foarte mișto, la fel cum se anunță a fi și WW1984 sau The Flash. Și la fel cum e și Birds of Prey, de altfel.

Warner Bros. a înțeles în sfârșit ce-a greșit în Suicide Squad (dincolo de Joker), dar mai important de-atât a înțeles ce-a făcut bine: personajul lui Harley Quinn, poate cel mai atractiv personaj din tot universul DC. Așa că, la insistențele lui Margot Robbie, oamenii de acolo au făcut ceea ce era firesc să facă, i-au dedicat un film în care să se poată manifesta.

Birds of Prey e răspunsul DC Comics la Deadpool: un film cu multe ironii, un protagonist care sparge bariera celui de-al patrulea perete și totodată un antierou care sfârșește prin a face o faptă bună din simplul motiv că-i servește propriului scop egoist. Asta, plus puțină culoare și artificii, așa cum au văzut că se practică prin filme gen Guardians of the Galaxy și Thor: Ragnarok.

Altfel Harley Quinn e absolut superbă; efectiv n-ai ce să-i reproșezi, e unul dintre cele mai bune personaje de benzi desenate (în ideea de comic accurate) din tot universul ăsta. Sigur, îi lipsește costumul ăla clasic, dar nu-i nevoie de el pentru ca Margot să-și manifeste emoțiile și dezechilibrul psihic în rolul ăsta. Apropo de Margot, strict părere personală: dacă mă ruga cineva să-mi imaginez femeia perfectă, creierul meu nu era capabil să gândească o făptură la fel de frumoasă. Scuze eu.

În jurul ei sunt câteva personaje puse acolo special pentru a o evidenția: Renee Montoya (Rosie Perez), Huntress (Mary Elizabeth Winstead), Dinah Lance (Jurnee Smollett-Bell) sau Cassandra Cain (Ella Jay Basco). Fiecare își face bine treaba, n-ai ce obiecta, dar treaba lor e să coaguleze povestea lui Harley.

Pe de altă parte Ewan McGregor e, așa cum te-ai obișnuit deja cu el, fantastic. Of, nu se mai face odată serialul ăla cu Obi Wan Kenobi… În fine, Black Mask nu-i chiar villainul care să-ți rămână în memorie (gen Loki), dar Ewan scoate tot ce are mai bun (vorba vine) din personajul său, un psihopat excentric cu care toți bărbații și-au dorit să se identifice măcar o dată în viață. Asta, mă rog, excluzând faptul că probabil personajul său e homosexual.

Altfel, aici ar mai fi de punctat coloana sonoră super reușită cu piese originale precum Joke’s On You de la Charlotte Lawrence, cu Woman de la Kesha, dar și cu intereptări inedite pentru „It’s A Man’s Man’s Man’s World” și altele.

Nu prea ai ce să-i zici lui Birds of Prey, e un film de care te bucuri, care te face să te simți bine, e fix ce-ar face Marvel într-o zi bună. E un film stand-alone, din punctul meu de vedere, iar faptul că îți petreci primele minute înțelegând de ce nu mai apare Joker (nu pentru că ar fi renunțat Leto la proiect ca să fugă la rivali, să-l joace pe Morbius, nici vorbă) accentuează și mai tare ideea că, deși se află într-o tentativă de univers comun, nu prea ar trebui legat cu celelalte.

O să mai vedem personajele astea în viitor? Pe Harley probabil că da, e mult prea ofertantă. Pe celelalte? La cum arată haosul din capul oamenilor responsabili de proiectul ăsta, probabil că nu. În fond, spoiler alert, nici Batman nu mai e Ben Affleck.