Malaezu.ro

Am văzut Sweet Tooth, povestea unei altfel de pandemii

Puțină lume știe că Sweet Tooth este la bază o serie limitată de benzi desenate publicată de DC Comics între 2009 și 2013, sub brandul editurii Vertigo. Și pentru că în 2021 este adaptată sub forma unui serial Netflix, evident că și benzile desenate au fost readuse la viață cu un sequel intitulat The Return și care a debutat cu un prim număr la finalul lui 2020. De altfel Sweet Tooth nu e primul titlu care urmează acest traseu: The Umbrella Academy a beneficiat la rându-i de un nou volum imediat după succesul avut de seria produsă de același Netflix.

Bun, acum c-am stabilit contextul ăsta, să revenim la serial: produs de Robert Downey Jr., primul sezon din Sweet Tooth are 8 episoade disponibile începând cu 4 iunie; fără să-ți dau spoilere, îți zic doar că finalul pregătește deja sezonul secund, așa că nu te aștepta să ai parte de vreo concluzie de orice fel.

Povestea începe în urmă cu 10 ani, odată cu apariția unui virus mortal ce aruncă omenirea într-o pandemie; sună cunoscut? Asemănările cu actuala pandemie sunt de altfel destul de multe și, chiar dacă serialul în sine este bazat pe o poveste scrisă cu mai bine de un deceniu în urmă, este presărat cu o mulțime de elemente care să ne aducă aminte (în cazul în care am putut uita) de contextul în care trăim.

Un virus care se transmite prin aer? Bifat. Oameni care poartă măști care să le acopere nasul și gura? De asemenea bifat. Mesaje de tipul „păstrați distanța” sau „dezinfectați-vă mâinile„? Avem. Plus un dialog foarte mișto între doi oameni care dezbat originea și autenticitatea virusului și discută despre guverne și industria farmaceutică ce vrea să-i controleze. Da, avem de toate, cred că pandemia de Covid ne-a ajutat să ne dăm seama cum se comportă oamenii într-un scenariu real de acest tip pentru a-l integra mai ușor în produse artistice.

Dar Sweet Tooth nu este un serial despre o pandemie; protagonsit este Gus, un copil hibrid atât din punct de vedere fizic (cu coarne și urechi de cerb), dar și prin comportament, având miros și auz supra-dezvoltate și instincte de animal. Gus este doar unul dintre multitudinea de copii hibrid care s-au născut odată cu apariția virusului și care acum sunt nevoiți să se ascundă de oamenii care vor să-i ucidă sau să experimenteze pe ei.

În cazul lui Gus, el este izolat alături de tatăl său în mijlocul unei păduri, însă așa cum îi stă bine oricărei povești, cei doi sunt în cele din urmă descoperiți. Copilul leagă rapid o prietenie uni-direcțională -adică venită doar din partea sa- cu Jepp (Big Man), cei doi pornind la drum într-o aventură menită să le aducă siguranță și stabilitate în viețile de fugari.

Puncte bonus pentru întreaga distribuție pentru că fiecare actor își duce partitura la capăt de minune. Nu doar Gus (Christian Convery) și Jepperd (Nonso Anozie) ies în evidență în calitate de protagoniști. Adeel Akhtar și Aliza Vellani interpretează un cuplu format dintr-un doctor nevoit să găsească un tratament pentru virus și soția sa bolnavă. Dacă mă întrebi pe mine, firul lor narativ mi-a atras atenția chiar și mai mult decât cel principal: vedem două personaje umane, aflate la granița dintre bine și rău, dintre erou și villain, în care valorile morale sunt puse la grea încercare de contextul oferit de pandemie.

Dania Ramirez este Aimee, un personaj care la rându-i are un traseu interesant, fiind nevoită să treacă din postura de mamă salvatoare pentru hibrizi într-un eventual lider al unei revoluții. Stefania LaVie Owen o interpretează pe Bear, o adolescentă aflată în fruntea unei grupări de tineri ce au ca scop salvarea hibrizilor și lupta cu cei ce periclitează evoluția firească a naturii, o facțiune cunoscută drept The Last Men.

Sweet Tooth este un serial dedicat în mare măsură publicului tânăr și aduce aminte, prin abordare, de seria Lost in Space, disponibilă tot pe Netflix. Este vorba despre călătoria unui copil într-o lume străină lui: dacă în seria amintită anterior avem parte de o călătorie intergalactică, presărată cu roboți și planete noi, de data asta vorbim despre drumul pe care un outsider este nevoit să-l parcurgă pentru a se adapta unei vieți de care este străin. Trebuie să ai în minte treaba asta pentru a ști la ce să te aștepți: la o poveste spusă de un copil, pentru copii, chiar dacă este plasată cumva într-un context mai mare și cu mai multe ramificații.

Dacă ești în căutarea unui conținut matur s-ar putea să ai reale dificultăți în a trece peste primele episoade (I know I did), care sunt lente și dau senzația unui program pe care să-l vezi cu nepotul pe Duck TV într-o sâmbătă dimineață. Sweet Tooth e salvat însă de a doua jumătate a sezonului, care oferă inclusiv un personaj negativ și unește încet, încet toate firele narative dezvoltate. Așa cum ziceam mai sus, ele nu vor fi unite oricum complet până la final, însă asta te face doar să vrei să vezi și sezonul secund știind că acum măcar există potențial.

Tagged in:,
Despre 
Blogger, digital & communication manager, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.