Malaezu.ro

Am văzut sezonul al doilea din The Punisher

Dacă primul sezon din The Punisher a excelat la capitolul violență, continuarea sa ne prezintă concluziile unor războaie interne dintr-o perspectivă psihologică, reușind astfel să se reinventeze și să treacă dincolo de granițele unui simplu „serial cu împușcături”. Altfel spus, păstrându-și același număr impresionant de gloanțe aruncate de-a lungul celor 13 episoade, sezonul al doilea reprezintă ceea ce se poate numi „aftermath-ul” întregului univers creat de Marvel pentru Netflix.

Am să încerc o scurtă recapitulare pentru a te aduce la curent cu ceea ce s-a întâmplat în primul sezon, înainte ca cel de-al doilea să debuteze pe Netflix pe 18 ianuarie. Și nu-i foarte greu, pentru că cel mai important lucru pe care trebuie să-l știi e că Frank Castle reușește (sau cel puțin așa-i place lui să creadă) să-și răzbune familia pedepsindu-l pe omul care a contribuit decisiv la asasinarea lor: Billy Russo. Avem în final o super secvență în care The Punisher îl dă cu capul de oglinzi pe Russo, iar pe fundal se aude un mix asurzitor între urletele sale de durere și zgomotul scos de oglinzile sparte.

Știm că Russo nu moare, iar sezonul al doilea îl găsește într-o ipostază unică, de care Ben Barnes profită la maximum pentru a oferi publicului un rol absolut fabulos al unui villain care se descoperă odată cu audiența sa. Modul în care Barnes conturează acest nou profil al lui Jigsaw, un antagonist cu accente de bipolaritate și o personalitate tulbure iese în evidență poate cel mai mult în sezonul secund. Găsim în personajul său totodată un maniac dispus să dea foc lumii, dar și un tânăr naiv, renăscut, dornic să-și găsească liniștea sufletească într-o mare de dezamăgiri și confuzii.

Sezonul doi din The Punisher urmărește în paralel două fire narative care se intersectează destul de rar și doar printr-un singur numitor comun: Frank Castle. Avem pe deoparte concluziile războiului dintre Justițiar și Russo, despre care aminteam anterior, iar pe de cealaltă parte avem nevoia protagonistului de a fi parte din lumea violentă pe care încerca să o lase în urmă, fapt ce-l găsește implicat fără voia sa într-un conflict cu tente religioase și politice. Nu știu cât de tare o să-ți pese de storyline-ul ăsta, pentru că eu nu prea i-am dar importanță, tot ce-mi doream era să ajungem mai repede la confruntările dintre Punisher și Jigsaw.

Ar trebui să știi și că noile personaje introduse de Netflix în sezonul ăsta nu sunt chiar personaje Marvel, ci sunt mai degrabă creații proprii, iar ăsta e încă un motiv pentru care conflictul dintre Castle și Russo rămâne principalul cap de afiș în ochii mei. Dar una peste alta The Punisher S02 poate aduce odată cu el nu doar deznodământul propriilor personaje, ci și al întregului univers din care fac parte. Desigur că serialul nu a fost încă anulat oficial și desigur că vom avea parte în curând și de cel de-al treilea sezon din Jessica Jones, însă acești factori nu fac decât să amâne inevitabilul.

Împreună cu sezonul al treilea din Daredevil, The Punisher reușește să exceleze și să ne arate cât de mult a progresat Netflix pe nișa asta înainte ca ea să fie îngropată de Disney.

Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la social media.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.