The Sandman este fără doar și poate cea mai așteptată serie a anului pentru mine; iar asta e o idee pe care am tot cântărit-o în ultima vreme. N-am să-mi ascund fascinația pentru universul creat de Neil Gaiman în benzile desenate dedicate lui Morpheus, motiv pentru care am urmărit cu sufletul la gură evoluția proiectului ăsta și fiecare noutate care ne-a tot fost prezentată de-a lungul ultimilor ani.

The Sandman este de azi disponibil pe Netflix, mărturisesc c-am avut ocazia să-l urmăresc și-ți pot spune că este poate cea mai fidelă adaptare live-action a vreunei serii de benzi desenate realizată vreodată. Spun asta pentru că l-am urmărit cu volumul în mână, literalmente, și comparam cadru cu cadru, iar acuratețea respectării detaliilor mi se pare fascinantă.

Cu toate astea n-am să-ți ofer spoilere de niciun fel în acest articol, ci mai degrabă un context pentru a înțelege lumea și personajele create de Gaiman, pentru a avea o mică bază înainte să dai play serialului pe Netflix. Deși, și asta mi se pare super important, spre deosebire de alte titluri care pot fi ușor confuze la început, gen The Witcher care venea cu vreo trei planuri narative aruncate deodată, The Sandman e super ușor de urmărit și de înțeles chiar și de cei care sunt la primul contact cu personajul.

 

Cine e The Sandman?

Pe numele său real Morpheus (Morfeu în română), Sandman este Zeul Viselor. Ca un fun fact ușor de reținut, numele său în engleze e Dream, iar din familia sa mai fac parte și Death, Destiny, Despair sau Desire, printre alții. Urmărești tiparul? Toate numele încep cu D.

În calitatea sa de zeu al viselor Morpheus are control total asupra a ceea ce visăm, precum și a coșmarurilor pe care le avem. Multă lume consideră abilitatea sa destul de puerilă și nesemnificativă, însă Gaiman și-a propus prin modul în care a scris The Sandman să prezinte publicului cum ar arăta o lume în care oamenii nu ar mai fi capabili să viseze și coșmarurile ar prinde viață. Not funny, nu?

 

Despre ce e vorba în The Sandman?

Intriga benzilor desenate, precum și a serialului produs de Netflix ni-l oferă pe protagonist capturat accidental de un practicant al ocultului care dorea s-o prindă pe sora sa, Moartea. După aproape un secol în captivitate Morpheus scapă și descoperă o lume aflată în haos în absența sa, precum și faptul că totemurile care-i ofereau putere au dispărut, așa că pornește în căutarea lor.

Povestea este mult mai complexă de atât, fiind de fapt o metaforă continuă asupra puterii viselor (dar și a visurilor) în viețile oamenilor. Poți ucide un vis? Și dacă da, ce se întâmplă atunci când o faci? Cum arată o lume în care oamenii nu mai au capacitatea de a visa? Seria asta are atât de multe substraturi care o fac pur și simplu fascinantă și oferă mai degrabă o perspectivă filosofică asupra temei abordate decât o poveste alertă și plină de acțiune.

Nu te aștepta să fii expus la prea multe scene de luptă, asta pentru că Sandman este mai degrabă un persoanj calm, rece și calculat. Vei asista la un moment dat la o confruntare între el și Lucifer (conducătorul Infernului) ce are mai degrabă o conotație filosofică, fiind lipsită de clasicul combat corp la corp. Și tocmai asta o face să fie impresionantă de la început și până la final.

 

Care sunt personajele din The Sandman?

Tom Sturridge îl interpretează pe protagonist, oferindu-i puțin din Bruce Wayne-ul lui Robert Pattinson și personajul lui Tom Shelby (Cillian Murphy) în Peaky Blinders: o voce groasă, dar caldă și cuprinzătoare totodată, o abordare distantă și replici puține în fața primejdiei.

Pe lângă el e bine să știi că majoritatea personajelor au roluri mai mult sau mai puțin episodice, exact așa cum sunt și în benzile desenate. Gwendoline Christie îi dă viața lui Lucifer, care nu e Tom Ellis și n-are nicio legătură cu acea versiune a personajului. Jenna Coleman o interpretează pe Johanna Constantine, o variantă feminină a celebrului John Constantine (portretizat recent de Matt Ryan). Din nou, vorbim de personaje diferite, care nu au legătură, aflate în Universuri distincte, probabil de aceea Neil Gaiman a optat pentru acest gender-swap.

David Thewlis (pe care poate îl știi din rolul lui Lupin în seria de filme Harry Potter) este John Dee, unul dintre antagoniștii lui Sandman și protagonistul poate celui mai bun episod al seriei, cel de-al cincilea (wait for it). Principalul personaj negativ ar fi The Corinthian (Boyd Holbrook), un Coșmar creat de Morpheus care a ales să-l sfideze și să fugă din Tărâmul Viselor în realitatea în care poate provoca mult mai multe pagube. Charles Dance este Roderick Burgess, omul care îl capturează pe Morpheus încă din primele cadre ale serialului. Mason Alexander Park o interpretează pe Desire, iar Kirby Howell-Baptiste pe Moarte, două dintre surorile sale. De menționat aici ar mai fi și Stephen Fry, care-i dă vocea lui Gilbert, corbul companion de drum pentru Sandman.

 

Personal, The Sandman mi se pare că oferă exact ceea ce te-ai aștepta de la unele dintre cele mai bune benzi desenate scrise vreodată. Implicarea lui Neil Gaiman ca producător al seriei se simte și nu avem parte de derapaje sau schimbări semnificative ale firului narativ de dragul corectitudinii politice sau care să se muleze pe clișeele de la Hollywood.

The Sandman este fix ceea ce trebuie să fie: o uriasă bulă metaforică, plină de subînțelesuri despre importanța viselor (și a visurilor, mă repet) în viețile noastre. În spatele efectelor vizuale spectaculoase se ascunde o abordare filosofică explicată însă atât de bine și simplist încât n-o să te facă niciodată să-ți pui problema înțelegerii subiectului. Din contră, o să te ajute să înțelegi mai bine realitatea din jur, prezentată aici printr-o perspectivă mitologică atât de caracteristică lui Gaiman.

E genul de serial care poate ar necesita o parcurgere fragmentată de nevoia de a digera și a înțelege valoarea fiecărui episod. Oferă-ți timp pentru a te bucura de călătorie fără a te gândi neapărat la destinație.