Subiectul The Witcher este unul foarte complex și dificil de abordat, ceea ce, trebuie să recunoaștem, i-a oferit și anumite controverse în ultimii ani. Probabil principalul punct de discuție a fost și rămâne în continuare în jurul înlocuirii lui Henry Cavill cu Liam Hemsworth începând cu sezonul patru.

Da, o să răspund în articolul ăsta și la întrebarea: reușește Hemsworth să se ridice la nivelul setat de Cavill?

Până atunci, însă, cred că e nevoie de puțin context. Popularitatea lui Geralt a fost dată de jocurile video produse de CD Projekt Red mult mai mult decât de romanele sursă publicate de Andrzej Sapkowski, indiferent că ne place sau nu. În momentul în care fanii seriei au în minte o imagine clară și bine definită a unui personaj e super complicat să încerci să o schimbi.

Uite două exemple: foartă multă lume a spus că Robert Pattinson nu poate fi Batman pentru că se raportau la interpretarea lui Affleck sau a lui Bale. La fel cum aproape toată lumea e azi de părere că singurul Harry Potter este Daniel Radcliffe. Să încerci să combați percepția oamenilor asupra unui personaj din cultura populară e inutil din punctul meu de  vedere.

O să-mi spui că diferența e că Pattinson a creat un personaj de la zero, nu a preluat Batmanul lui Bale, în timp ce aici Hemsworth încalță bocancii fix aceluiași personaj. Și aici cred că e ceva mai mult de discutat. Liam Hemsworth nu a avut libertatea de a-și construi interpretarea așa cum poate și-ar fi dorit; de fapt nici nu a avut timp să se gândească la cum și-ar fi dorit, nu cred că s-a pus vreodată problema asta.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că în sezonul patru din The Witcher o să vezi un Geralt cu un timbru similar – efectiv e aproape identic -, cu accente similare și care-și păstrează acel „fuck” mormăit, cu o postură similară și cu plete albe identice. Chestia asta are avantajele și dezavantajele sale: principalul avantaj fiind acela că-ți oferă totuși ideea de continuitate, Netflix a ținut foarte mult să arate că e același personaj, nu s-a schimbat nimic.

N-am să te mint, însă, de multe ori fața lui Hemsworth pare într-adevăr că nu se potrivește secvenței, tentația de a-ți imagina chipul lui Cavill acolo e mare tocmai pentru că sunt foarte multe asemănări. Din păcate pentru Liam nici corpul nu-l ajută foarte tare, strict comparat cu formele cu care ne-a obișnuit antecedentul său.

Cam atât despre subiectul ăsta, din punctul meu de vedere nu e ceva care să-mi fi impactat în mod semnificativ experiența de vizionare. Nici nu încerc să-l ignor sau minimizez, cred însă că ne putem raporta la The Witcher și dincolo de asta. Chiar dacă Hemsworth nu e Cavill, personajul lui Geralt e unul și același și cred că asta e suficient.

Acestea fiind spuse, sezonul patru mi se pare chiar o reușită. Stă foarte bine pe scenariu și povestea e în sfârșit acolo unde trebuie după rateurile din sezonul doi, unde au deraiat destul de mult de la materialul sursă. Sezonul al patrulea urmărește acțiunea din Baptism of Fire, romanul al cincilea, și puțin din The Tower of the Swallow (romanul șase). Decizia ca serialul să se încheie odată cu sezonul cinci e perfect logică doar uitându-ne la evoluția narațiunii, oamenii care spun că „acum că nu mai e Cavill a decis Netflix să anuleze serialul” n-au nicio treabă cu realitatea.

Noul sezon are ca subiect central căutările lui Geralt pentru a o găsi pe Ciri și toate aventurile trăite pe acest traseu, în timp ce Leuța din Cintra se acomodează vieții de fugar alături de gașca Șobolanilor. În paralel Yennefer încearcă să aducă împreună magicienele rămase în urma atacului de pe Insula Thanedd pentru a lupta împotriva Nilfgaardului și a o recupera pe Ciri.

Episodul al șaselea e absolut superb, nu doar că e cel mai bun al sezonului, dar e unul dintre cele mai bune din serie din punctul meu de vedere. N-am să intru în detalii, dacă ai citit cărțile poți anticipa evenimentele în baza a ceea ce am spus eu mai sus referitor la perioada din romane pe care o acoperă sezonul patru.

Serialul își menține elementele de fantasy care au consacrat universul Witcher – în special prin intermediul jocurilor – și îmbină într-un mod plăcut elementele de luptă și secvențele de acțiune cu intrigile politice cauzate de război, dar și cu partea de storytelling. O să-ți placă episodul cinci din punctul ăsta de vedere, pentru că oferă o dimensiune aparte personajelor, le oferă un origin story care te ajută să empatizezi mai tare cu ele.

Dincolo de impactul de moment al tranziției de la Cavill la Hemsworth, cred că serialul își păstrează nota obișnuită și merge mai departe în același stil. Deci go ahead and enjoy. Sezonul patru din The Witcher este acum disponibil integral pe Netflix, cu toate cele opt episoade.