Știai că prima dată de lansare a filmului a fost 13 decembrie 2019? Da, 2019, acum fix un an, înainte chiar și de pandemie. Wonder Woman 1984 a fost apoi mutat chiar și mai devreme, pe 1 noiembrie anul trecut, pentru ca ulterior premiera să se amâne până în iunie 2020. Între timp a venit Covid-19, iunie s-a făcut august, august s-a făcut octombrie, iar octombrie a devenit în cele din urmă decembrie.

Dar lucrurile sunt chiar și mai complicate de atât. Într-o mutare fără precedent studiourile Warner Bros. au decis ca începând cu filmul ăsta și pe durata întregului an 2021 toate titlurile lor să se lanseze simultan atât în cinematografe, cât și pe HBO Max. Problema e că HBO Max e disponibil momentan doar în Statele Unite, iar restul țărilor (precum cele europene) nu se pot bucura de „luxul” de a urmări filmul de pe canapea. Am pus ghilimele la luxul ăsta pentru că Wonder Woman 1984 e un film pe care trebuie neapărat să-l vezi la cinema, dar revin asupra aspectului ăsta.

Pentru a compensa puțin, Warner Bros. a zis că în unele state în care nu există HBO Max și condițiile de vizionare sunt cât de cât sigure filmul se va lansa totuși cu o săptămână mai devreme. Așa se întâmplă că, deși lansarea oficială pentru Statele Unite e pe 25 decembrie, în țări precum Portugalia filmul a intrat în cinematografe de pe 16 decembrie, în timp ce în România e anunțat abia pentru 15 ianuarie 2021, presupunând că nu se mai întâmplă ceva până atunci și pot sta deschise cinematografele.

Cam ăsta era contextul pe care voiam să-l dau filmului înainte să intru în cronica propriu-zisă.

Cred că cel mai simplu mod de a descrie filmul ăsta e drept unul „frumos”. E frumos pentru că-ți oferă o stare atât de plăcută atunci când te întorci într-o sală de cinema după atâta timp. De la startul pandemiei eu am mai văzut recent Tenet, de care n-am putut să mă bucur așa tare și pentru că e un film destul de complicat de urmărit. Dar pe Wonder Woman 1984 chiar l-am savurat, nu-mi aduc aminte când m-am simțit atât de bine la cinema ultima oară.

Are un opening scene absolut superb, genul ăla care te face să zâmbești și să savurezi momentul, imaginile și sunetul. Partea vizuală e impresionantă într-adevăr, dar chiar și mai mult decât atât mi-a plăcut coloana sonoră semnată de Hans Zimmer, acest Dumnezeu al coloanelor sonore.

Deși e un film cu acțiunea plasată în anii ’80 să știi că Wonder Woman 1984 nu are o coloană sonoră d-aia veselă cu hituri ale epocii precum Guardians of the Galaxy, de exemplu. Aici vorbim de un OST original compus de Zimmer care oferă un plus incontestabil experienței cinematografice. Oricât de mult ai zice tu că „merge văzut și acasă dacă e nevoie”, crede-mă că n-o să-l apreciezi așa cum trebuie din pat.

Pe partea de distribuție Gal Gadot e la fel de superbă ca-n primul film sau ca-n Batman vs Superman; de Justice League nu amintesc, scuze. Însă dincolo de buclele ei privirile se vor îndrepta instinctiv către Kristen Wiig, care face un rol super bun prin perspectiva transformărilor pe care le suferă pe durata filmului. Dacă la început amintește de personajul lui Felicity Smoak din serialul Arrow prin naivitatea și neîndemânarea de care dă dovadă, în final se dovedește a fi antagonistul ăla pe care-l cunosc atât de bine fanii benzilor desenate.

Chris Pine revine într-un rol care mie unul mi se părea forțat la început (scuze de spoiler, dar personajul lui moare în primul film, aia e), dar care apoi e explicat ok și se încadrează bine în peisaj. Ok, tot mi se pare că are o lacună apariția lui, dar nu vreau să intru în detalii c-ar fi spoilere și n-are sens.

Poate singurul minus al filmului e Pedro Pascal, însă aici nu e vina lui. Nu mă înțelege greșit, îmi place maxim de Pedro Pascal și cred că e un actor super bun pe un gen anume de roluri. Cred că pur și simplu personajul lui Maxwell Lord nu i s-a potrivit și e o eroare de casting. Dincolo de faptul că e bărbierit, gras și poartă o perucă oribilă, personajul e mai degrabă unul cu înclinații comice caricaturizate, ceva poate pe profilul lui Jim Carrey. Pe Pascal efectiv nu-l prinde rolul ăsta, deși el nu joacă prost, dar simți că e ceva greșit acolo.

Altfel, acțiune e din plin, avem și momente de umor prezentate în mare parte încă din trailer, deci per total e de bine. Apropo de asta, reacțiile lui Steve Trevor (Chris Pine) la realitățile unei lumi aflate la câteva decenii distanță de ce-și amintea el sunt savuroase, eu nu înțeleg cum Captain America a reușit să se acomodeze așa ușor după ce a fost scos dintr-un cub de gheață.

Dar serios că-ți recomand să te duci să-l vezi la cinema, sper să ai și parte de condiții sigure și legi care să favorizeze treaba asta până la urmă.