Pe Álex Pina posibil să-l știi dacă ai văzut La Casa de Papel, serialul ăsta fiind marele său hit. Altfel, eu am văzut anul trecut White Lines tot pe Netflix, o producție britanico-spaniolă foarte bună, care din păcate a fost anulată după un prim sezon.

Pe 19 martie Pina revine la Netflix cu Sky Rojo, un serial spaniol ușor atipic prin abordare pe care producătorul îl caracterizează a fi un „latin pulp.” Sky Rojo este diferit în primul rând prin durată, fiind împărțit în opt episoade a câte 20-25 de minute fiecare pentru primul sezon, având deja confirmat și un sezon secund. În ciuda acestui aspect vei descoperi un serial alert, dinamic și plin de acțiune, care te va face să-l dai gata instant, fără să simți cum trece timpul.

Sky Rojo spune povestea a trei prostituate care încearcă să scape de viața pe care au fost forțate într-un fel sau altul să o adopte, devenind astfel ținta proxeneților locali. Practic este o cursă contra cronometru pentru supraviețuire, un roller coaster care nu-ți permite să gândești și să planifici în avans, ci te forțează să acționezi astfel încât să rămâi în viață în următoarele 10 minute.

Cei doi creatori ai seriei, Álex Pina și Esther Martínez Lobato, au recunoscut faptul că evenimentele pe care le prezintă în Sky Rojo sunt bazate pe povești și impresii culese în urma unor interviuri cu prostituate și victime ale exploatării sexuale în Spania: „Unele dintre aceste povești au fost atât de sfâșietoare, încât nu am găsit un mod în care să le includem în acest serial„, au adăugat ei.

Primul contact pe care-l vei avea cu Sky Rojo este unul destul de abrupt, asta pentru că vulgaritatea se află la un nivel ridicat încă din primele secvențe de dialog și-ți arată astfel la ce să te aștepți mai departe. Da, serialul ăsta e unul vulgar, violent și explicit și trebuie să știi asta înainte să-i dai play ca să nu te încerce un sentiment de revoltă după. Nu zic asta ca pe un minus, ci simt că-i ceva ce trebuie punctat pentru așteptările tale. În altă ordine de idei, da, cuvintele alea vulgare sunt traduse întocmai și în limba română, deci dacă vei urmări episoadele cu subtitrare în română să știi că nu vei avea parte de menajamente.

Tot ce face treaba asta însă e să-i ofere un bonus de autenticitate care să-ți arate că viața unor femei prinse în capcana prostituției nu este una lejeră pe care s-o poți urmări cu popcornul în brațe pe canapea. Este o viață grea, dură, o viață vulgară, iar Sky Rojo reușește să-ți arate asta în special prin mologurile personajelor mai mult decât prin imagini. Protagonista Verónica Sánchez te plimbă treptat, episod cu episod, prin lumea aceea, prin „ritualurile” la care sunt supuse femeile nevoite să presteze servicii sexuale, prin metodele folosite pentru a fi racolate și modul în care sunt ulterior înșelate și izolate de societate.

Dincolo de stratul ăsta de suprafață care ar putea revolta pe câțiva, serialul împachetează foarte bine niște situații reale. E o secvență la un moment dat care mie mi s-a părut mult mai importantă decât valoarea ei în cadrul firului narativ, în care una dintre fete, cumva mândră că a scăpat de povara prostituției, reușește să spună „nu” unui fost client, însă înțelege rapid că statutul ei social nu s-a schimbat peste noapte, iar valoarea vorbelor ei nu există în ochii (și pantalonii) celui care o încolțise.

Cum ar zice englezul mândru, Sky Rojo „is not everybody’s cup of tea„, s-ar putea să-i revolte și scandalizeze pe cei mai pudici de-aici, dar totodată poate că nu li se adresează tocmai lor. Mie unul mi-a plăcut, am devorat rapid, în doar o jumătate de zi cele opt episoade scurte; ceea ce-ți urez și ție.