Poate Marvel să facă un film mai slab ca Venom: Let There Be Carnage? Răspunsul corect e nu, nu poate, deși se vede c-au încercat cu partea a treia a seriei. Dar măcar The Last Dance nu este la fel de frustrant și cumva este mai ușor de urmărit, abordând o direcție de road trip movie, un film gândit în primul rând pentru a oferi o concluzie trilogiei și abia apoi să spună și o poveste propriu-zisă.
Am ajuns oricum în punctul în care personajul lui Venom nu mai poate fi salvat, cred că și cei de la Sony au înțeles asta și nu s-au chinuit foarte tare să-i redea înfățișarea horror din benzile desenate și chiar din seria animată Spider-Man din anii ’90. Venom rămâne așa cum îl știi din primele două filme, un simbiot caricaturizat aruncat într-un film plin de umor de duzină prelucrat pe bandă de algoritmi și AI care lucrează în baza unui tipar foarte bine stabilit de regulile box office-ului.
Și la fel ca Marvel, nici eu nu m-am mai chinuit să-mi pese foarte tare și să fiu contrariat de faptul că personajul ăsta n-are nimic în comun (exceptând dinții și limba) cu cel cu care eram eu obișnuit de mic copil. La fel ca-n cazul Joker: Folie à Deux, aleg să cred că-i doar o coincidență de nume care de fapt se delimitează de origini și de logo-ul ăla mare de la început de film, indiferent că vorbim de Marvel sau DC.
Venom: The Last Dance își regăsește de fapt sursa în paginile benzilor desenate cu o poveste care-l aduce pe marele ecran pe unul dintre principalii săi antagoniști moderni: Knull, creatorul simbioților. Și ăsta, în cele din urmă, a fost chiar un story arc mișto în comics, cu Knull pornit să distrugă toți simbioții și cu o armată de extratereștri cu puteri și culori diferite care fac echipă pentru a-l opri.
Filmul, pe de altă parte, îl înfățișează pe Knull în trailer, în primul cadru și într-o secvență post-credit; atât. Nu-mi dau seama dacă Sony a vrut să-i dea un vibe de genul lui Thanos, o amenințare din umbră care doar pregătește teren pentru ceva ce nu va mai avea să vină dar, la fel ca în cazul filmelor din defunctul univers DC, orice ai teasui acum are zero impact în contextul în care tu știi că nu va mai exista o continuitate.
The Last Dance își petrece prea mult timp concentrându-se pe relația dintre Venom și Eddie Brock și încercând să stabilizeze simbioza dintre aceștia – lucru care, dacă mă întrebi pe mine, ar fi trebuit gestionat vreo două filme mai în urmă – neglijând povestea în sine. Efectiv sunt mult prea multe replici d-alea dramatice de genul „one last adventure together” sau „you and me until the end, buddy” pentru a nu putea să anticipezi din start finalul: ok, ne-am prins, e ultimul film, mai aveau puțin și băgau pe coloana sonoră See You Again din Fast & Furious.
Eu recunosc că de fiecare dată când văd un film cu Tom Hardy mă gândesc că acolo putea fi sezonul doi din Taboo, și jur că nu înțeleg ce s-a întâmplat cu omul ăsta și cu cariera lui. Nu mă înțelege greșit, în continuare cred că Hardy e un actor super mișto, dar rolul lui Eddie Brock sau cel mai recent din The Bikeriders nu-i fac niciun serviciu.
Iar pentru ca lucrurile să fie și mai confuze, în distribuția lui Venom: The Last Dance mai apar Chiwetel Ejiofor, care-l interpretează pe Baron Mordo în MCU, dar și Rhys Ifans, cel care i-a dat naștere lui Curt Connors (The Lizard) în The Amazing Spider-Man. Evident că niciunul dintre ei nu-și reia rolurile mai sus menționate, sunt personaje complet noi, aspect care face ca universul ăsta să fie și mai haos decât era în urmă cu o săptămână. Cam asta a fost, deci, și cu teoria că de fapt Venom e în același univers cu Spider-Manul lui Andrew Garfield.
Impresia e ușor salvată de ultimul act, o scenă prelungită de acțiune filmată mișto care aduce aminte de niște filme clasice cu invazii extraterestre de prin anii ’90-2000. Cred, de fapt, că ăla e singurul motiv pentru care pun The Last Dance cu o treaptă deasupra lui Let There Be Carnage, că finalul ăluia a fost ceva înfiorător. Nu știu de ce, însă, mi s-a părut totuși cam abrupt, eu am trăit tot acel ultim act cu impresia că mai urmează ceva, dar aparent a mai urmat doar genericul de final.
Nu te aștepta la legături cu MCU, la apariții cameo sau easter eggs, nu privi filmul ăsta cu gândul că există niște perspective. Venom: The Last Dance e exact ceea ce-ți transmite titlul: ultimul dans al unui antierou care poate, sper, va fi salvat peste vreo 20 de ani de altcineva, așa cum l-a salvat Netflix pe Daredevil și ne-a făcut să uităm de filmul cu Ben Affleck prin prisma interpretării excelente oferite de Charlie Cox. Mai urmează un singur hop: Kraven the Hunter, cu Aaron Taylor-Johnson și Russell Crowe, se lansează și el anul ăsta.
0 Comentarii