A venit în sfârșit finalul pentru Universul Extins DC (DCEU), poate cea mai chinuită franciză de filme din ultimul deceniu. E gata, oficial, rest in peace, nu cred că-ți va fi simțită prezența de foarte mulți oameni.

Am fost întotdeauna un mare fan DC Comics, cu accent pe partea de comics, mereu am considerat că benzile lor desenate sunt peste ceea ce produce Marvel. Dar universul lor cinematografic a fost un haos total, a avut parte de o abordare greșită încă de la început, a fost controversat și confuz. Mai marii Warner Bros. au încercat să copieze stilul Marvel fără a avea un plan, s-au băgat și și-au sabotat proprii regizori (da, Zack Snyder, la tine mă refer) și până la urmă n-au mai știu care film și serial fac parte din ce univers.

Uite un exemplu recent: spin-offul Arkham la care lucrează Matt Reeves (regizorul filmului The Batman cu Robert Pattinson) nu va avea loc în același univers cu The Batman, ci în universul lui James Gunn (revin pe subiectul ăsta), în timp ce spin-offul The Penguin (cu Colin Farrell) va fi în lumea Batmanului lui Pattinson. Observi haosul?

În fine, acum vreun an James Gunn și Peter Safran au fost puși la conducerea DC Studios, primind poziții cumva echivalente cu ce are Kevin Feige la Marvel. Printre primele decizii luate de cei doi a fost reconstruirea de la aproape-zero a universului DC: au fost anulate toate proiectele în lucru (gen Wonder Woman 3), dați afară actori (vezi celebrul caz Henry Cavill) și aruncate la gunoi filme deja finalizate (și mai celebrul caz Batwoman).

Doar că lui James Gunn i-a fost greu s-o ia de la zero având în vedere că el însuși era deja implicat în DCEU cu proiectele The Suicide Squad și Peacemaker, și nu prea voia să renunțe la ele. Așa că în timp ce Superman și alț eroi DC au fost redistribuiți, actorii și implicit personajele din proiectele sale rămân, doar că nu le rămâne și povestea. Practic Margot Robbie va fi în continuare Harley Quinn, dar fără să se mai țină cont de cele trei filme în care a apărut deja. Ușor confuz, nu?

Aquaman and the Lost Kingdom este ultimul film din DCEU, care urmează a se rebrandui din 2025 sub numele ceva mai simplu DCU. El există doar pentru că a fost filmat înainte ca James Gunn să preia conducerea, e atât de simplu. Nu are nicio legătură cu vreun alt film DC, trecut sau viitor (exceptând, desigur, primul Aquaman), iar utilitatea lui a atins cote atât de joase încât Jason Momoa însuși, aflat teoretic într-o plină campanie de marketing în jurul filmului, a declarat c-ar vrea să interpreteze personajul lui Lobo în noul univers DC. Toată lumea e conștientă că proiectul ăsta a luat sfârșit.

Acum, revenind la Aquaman și ignorând tot haosul din jur, să știi că nu-i chiar atât de prost precum pare. E super cringe dacă stai să-l analizezi, dar te și distrezi puțin la el. Oricum e peste The Flash și The Marvels, două dintre cele mai proaste filme pe care le-am văzut anul ăsta. Apropo de cringe, eu nu pot trece peste faptul că la un moment dat e o scenă din Atlantis cu doi cetățeni pești care mănâncă sardine la un restaurant. De ce nu e asta canibalism, serios?

Jason Momoa și Patrick Wilson au o chimie mișto, mi-a plăcut de ei. Au un fel de relație de tip Thor/Loki, e amuzant pe alocuri și cred că e principalul (ca să nu zic singurul) plus al filmului. Altfel, am încercat să ignor faptul că personajul lui Aquaman nu ar trebui să fie amuzant. Serios, când o să înțeleagă DC că personajele lor nu sunt amuzante?

Se încearcă o coloană sonoră de tip Guardians of the Galaxy / The Suicide Squad, am simțit că și-a băgat James Gunn coada, că e fix stilul lui. Dar nu prea le iese, muzica aia funcționează atunci când ai o poveste mișto în spate care s-o susțină, nu e suficient s-o arunci peste niște cadre cu Momoa călărind un căluț de mare.

Amber Heard e în continuare antipatică, în cazul în care te întrebai. Noroc că nu apare foarte mult, nici ea și nici Nicole Kidman, despre care nu pot să-mi dau seama ce caută în franciza asta, că efectiv nu cred că avea nevoie de acest rol. Ah, dar în schimb mi-a plăcut Randall Park, pe care-l știi din Ant-Man și WandaVision, e super carismatic, uneori am avut senzația că face același rol ca-n MCU.

Efectele vizuale sunt la nivelul anilor 2000, eu nu înțeleg ce se întâmplă la studiourile alea; au fost groaznice și în The Flash, undeva e o problemă.

Iar pe parte de poveste avem cam aceeași structură ca în 90% dintre filmele de gen: un villain care are o vendettă personală față de protagonist găsește un artefact mistic care-i oferă puteri pentru a-și învinge inamicul, totul contra unui preț. Există niște tente de conștientizare asupra încălzirii globale și a damage-ului pe care oamenii îl provoacă planetei și în special oceanelor. Aquaman e cumva vocea peștilor (știu, nu te așteptai la asta), care spune că putem conviețui în armonie și nu e nevoie să ne aruncăm toate deșeurile în mare.

Am sesizat și niște tente similare cu Black Panther/Wakanda, despre un popor super evoluat din punct de vedere tehnologic care stă ascuns și discută ideea dezvăluirii sale în fața societății umane, care de fapt vrea doar să-l exploateze.

În rest n-ar fi prea multe de zis, Aquaman and the Lost Kingdom e un film urmăribil și atât. E bine că s-a terminat, privim cu toții înainte către renașterea universului DC sub bagheta lui James Gunn în 2025. Dar fără prea mari așteptări, că mi-e greu să cred că mai poate face cineva ce-a făcut Marvel acum 15 ani; nici măcar Marvel nu mai ține pasul și pare că a căzut victima propriului succes.